Stau in genunchi, plangand,
Un inger din cer asteptand,
In inima iubire sa-mi sadeasca,
Sa sufer mereu, sa nu mai trebuiasca.
Vad deodata cum cerul rosu devine,
O lumina superba spre mine vine,
Ingerul vad, si inima mi se aprinde,
Caci chipul cu iubire-mi atinge,
Brusc, in jurul meu e tot mai rece,
Din suflet iubirea repede trece,
Iar inima sangereaza de dezamagire,
Caci totul a fost doar…o inchipuire.
Mda...e ceva...nu?:)), sper sa va placa si asta, cred ca e cea mai trista poezie a mea:))
No comments:
Post a Comment